România trăieşte într-o mare minciună de aproape 30 de ani.! Constituţia lui Iorgovan! De acolo vine tot răul!
Este din ce în ce mai clar că falia, care se adînceşte pe zi ce trece, din societatea românească este dată de dualitatea puterii.Pentru ca oamenii să nu mai perceapă pe conducătorul statului ca un dictator, legiuitorii de la începutul anilor 90 au ales o soluţie simplă dar, care, aşa cum o dovedeşte viaţa, greşită!
Avem un preşedinte care, în ciuda unora care spun că este lipsit de putere reală, are o groază de pîrghii de putere:este şeful forţelor armate, ]naintează în grad şi trece în rezervă, numeşte pe şefii serviciilor secrete, numeşte procurorii generali ai parchetelor, coordonează politica externă. Astea nu-s puteri? Ba da, şi încă ce puteri! De cealaltă parte, Guvernul are puterea de a administra ţara.
Ar putea cele două puteri să nu se calce pe picioare? Da, cel puţin la nivel teoretic. Ar trebui ca atît preşedintele cît şi guvernul să aibă aceeaşi culoare politică, dar şi ca preşedintele, odată ales, să fie, aşa cum spune Constituţia, un personaj absolut independent, ba mai mult, un factor de mediere în societate.
Din păcate, nici una dintre cele două condiţii nu se regăseşte în politica românească a ultimilor trei decenii. Iar cuiul care trebuie scos este aşa-zisa independenţă politică a preşedintelui. Hai să fim serioşi! Eşti candidat al partidului X la ora 20,59 în ziua alegerilor, iar peste un minut cînd exit-poll-urile te indică drept cîştigător, ai devenit, brusc, independent? Basme! Preşedintele rămîne omul partidului său, nu este independent. Iliescu după primele două mandate a devenit senator PSD. Constantinescu s-a retras, dar a făcut politica PNŢCD cît a fost pe funcţie. Băsescu a făcut politica PDL.Iohannis face acum politica PNL, deşi, poate, reciproca are mai multă doză de adevăr.
În perioadele în care atît preşedintele cît şi guvernul au avut aceeaşi culoare politică am avut parte de un soi de dictatură democratică, în care partidul de guvernămînt(sau preşedintele?) făcea cam tot ce voia muşchii lui. Perioadele 1990-1996 sau, şi mai bine, 2008-2012, le avem bine întipărite în minte. Au fost perioade în care exact ce s-a chinuit Constituţia să evite prin prevederile sale, exact aia s-a întîmplat:concentrarea puterii în mîinile unui singur om, că doar nu l-aţi uitat pe Băsescu!
Care ar fi soluţia?E greu de spus! Poate arhitectura puterilor în stat ar trebui redesenată. Dar totul trebuie să pornească de la dărîmarea minciunii că un preşedinte poate fi imparţial şi deasupra partidelor. Nu este!
Constituţia trebuie schimbată! Este o necesitate absolută, o urgenţă, indiferent cît de mult ne spun unii că este imposibil! Altfel vom trăi în continuare în semi-didacturi cum au fost cele ale lui Iliescu şi Băsescu-primul mandat, sau ne vom război unii cu alţii, ca în perioada celui de-al doilea mandat al lui Băsescu sau ca acum!Nu avem altă alegere!