Să intri în Iaşi a devenit o adevărată aventură! Una prin care trec cu reuşită doar cei cu rezistenţă fizică şi psihică. Bravo lor acelora! Bărbaţi adevăraţi!
De ce spunem asta? Foarte simplu. Pentru că la intrările în Iaşi, oricare ar fi ele, CUG, Bucium, Păcurari samd etc ai de stat , nu glumă.Cozi kilometrice, cel puţin o oră de aştepata. Sigur, timpul nu e, neapărat, pierdut. Se poate gîndi în acest răstimp despre condiţia umană, dacă există sau nu Dumnezeu şi despre ce i-ar place cel mai mult să mînăce azi pisicii din apartamentul dumneavoastră.
Revenim serios. Cozi kilometrice, nervi, înjurături, de, tot tacîmul necesar pentru o dimineaţă(zi, dupăamiază, seară) liniştită.
Totul e de la lipsa centurii municipiului, de la lipsa soluţiilor alternative de transport şi de la imposibilitatea (oare?) măririi numărului de benzi de circulaţie.
Primarul nostru liberal, Mihai Chirica, ar trebui să fie cel care să se ocupe de treaba care face ca o însemnată parte a populaţiei să aibe puseuri de tensiune.
Deocamdată, nimic. Sînt alte priorităţi. Ni se dau comunicate cum că au fost ridicate maşini parcate necorespunzător, că la clubul de fotbal se vor plăti penalităţi dacă nu apar rezultate şi tot din astea, de care nu mai poate populimea oraşului. Priorităţi, carevasăzică.
Da. Asta este. Greu de intrat în oraş. Nu fiţi cîrcotaşi. Bucuraţi-vă de panseluţe, însă. Ce e mai frumos pe lumea asta decît florile?