Emblema unui stat, unei ţări, este capitala ei. Acolo e puterea, acolo sînt banii, acolo e cel mai ridicat nivel de trai. Aşa-i peste tot.
De ceva vreme, emblema Bucureştiului a devenit şobolanul.Doi idioţi, i-am numit aici pe Clotilde Armand şi pe Nicuşor Dan, ne spun că nu sînt probleme, că totul e sub control. Deşi, doar simpla punere în discuţie a unei probleme înseamnă că acea problemă există.
Armand ne spune că luptă cu mafia pînă la ultimul român muşcat de şobolani, iar Dan ne spune că problema nu e chiar aşa de gravă şi că nu ştie cu exactitate cam cîţi şobolani sînt în Bucureşti.
Partea interesantă e că nimeni nu se duce să îi ia de guler pe cei doi să le ceară socoteală. Ei, ce să-i faci, oameni subţiri, intelectuali rasaţi, nu se coboară ei pînă la nivelul ăsta.Staţi , băi, fraierilor, cu şobolanii. La urma urmei, nu e trendul ăla cu prezervarea mediului şi ecosistemului?
P.S. Am coborît azi pînă în Podu de Fier să mă duc la medicul de familie să îi iau maică-mii reţeta lunară. La un moment dat, am văzut trei şobolani.Mici, poate pui. La apropierea mea, doi s-au ascuns în verdeaţa de pe marginea trotoarului, iar al treilea a făcut ţuşti în canalizarea din apropiere. Şobolani de provincie, cu mult bun simţ. S-au ascuns, nu au încercat să mă muşte la gioale. Aia e valabil în Bucureşti. De, capitală,alte pretenţii, ce ştim noi provincialii…