România în an de centenar! Bătălie pe viaţă şi pe moarte între Guvern şi Preşedinţie, un guvern care este şicanat în permanenţă, de parcă nu ar fi obţinut sufragiul popular, şi o minoritate de stîngişti radicali, discipoli ai lui Allinsky, în stradă! Ce privelişte mai bună am putea să ne dorim? Mai rămîn doar trei posibilităţi pentru a linişti viaţa din România. Împăcarea generală. Exclus, falia între părţi este prea mare. Războiul civil, care, dacă nu se întîmplă nimic, este foarte aproape. Armata să preia puterea pentru perioadă de ani , şi atunci, ioc democraţie.
Şi toate astea se întîmplă din cauza căcatului (da, ăsta e termenul pe care l-am folosit!) de Constituţie actuală, cît şi din jocul la n capete al instituţiilor de forţă ale statului. Despre ultima aserţiune nu vorbim, că problema este veche. Este de ajuns să facem o comparaţie între tunurile cu apă puse pe demonstranţii radicali din Germania, intervenţia în forţă a Gărzii naţionale din SUA şi băieţii noştri cărora le scrie ”dialog” pe spate. Haideţi să vorbim despre constituţie, mai precis despre împărţirea puterilor în stat. Avem pe cea legislativă, pe cea judecătorească şi pe cea executivă. Trecem peste calitatea morală şi intelectuală a celor care formează Parlamentul , precum şi peste aceleaşi considerente privind judecătorii. Vom scrie altă dată despre asta.
Problema numărul unu este puterea executivă. Datorită bicefilătăţii ei, România este un stat slab. Toată lumea se ridică împotriva Guvernului şi acesta nu ia măsuri nici măcar atunci cînd protestatarii, să şe spunem aşa, sînt angajaţi ai statului. Preşedintele blochează orice iniţiativă a Guvernului prin sesizări ale Curţii Constiţionale. Dacă va continua aşa vom ajunge ca şi mărimea prezervativelor să fie reglementate de cel mai înal for constituţional. Glumim, desigur, deşi problema de fond rămîne.
Două săbii în aceaşi teacă nu încap. România este blocată, efectiv, din cauza conflictului Guvern-Preşedinţie. Conform previziunilor electorale, şi în viitor ne vom găsi în aceeaşi situaţie. Un preşedinte de o culoare şi un guvern de partea opusă a spectrului cromatic. Deci, şi în viitor vom avea parte de aceleaşi conflicte ca şi azi, făcînd ţara neguvernabilă.
Haideţi să schimbăm Constituţia. Cea făcută de Iorgovan, cu dedicaţie specială pentru Iliescu, nu mai este funcţională, că au trecut 28 de ani de atunci. Ori preşedinte cu puteri depline, ori un agarici care salută trupele de Ziua Naţională. Nu ştiu care este cea mai bună soluţie, dar cea de acum e clar că e cea mai rea posibilă.