Ce ţi-e, dom’le, şi cu accesele de grandomanie ale unora dintre aleşii noştri! Nici bine n-au buchisit alfabetul politici de Bucureşti că, gata, se simt în stare să dea sfaturi, să-şi dea cu presupusul, ba chiar să se apuce să-i înveţe şi pe alţii.
De o pildă, o doamnă deputat de judeţul nostru!După lupte seculare care au durat fix 16 ani, şi în care a ocupat diferite poziţii minore gen consilier local PNL, viceprimar PNL, Camelia Gavrilă şi-a văzut în 2016 visul împlinit. A fost ales deputat de Iaşi. Pe listele PSD, că pe alea ale PNL , după eşecul provocator de hohote de rîs din 2008(cunoscătorii ştiu de ce!) nu mai avea loc. Pînă aici, totuşi, nimic ieşit din comun. E traseul atîtor şi atîtor alţi politicieni care, imparţiali, ca toţi românii, au trecut şi ei prin toate partidele pînă au reuşit să prindă cheag pe undeva.
Ieşită din comun este, însă, dorinţa doamnei Gavrilă de a arde etapele, de a trece de la postura de politician obscur al unui oraş de provincie cu mari ifose, dar cu bază concretă ioc, la cea de politician de anvergură la Bucureşti.
Doamna deputat şi-a făcut, nici mai mult , nici mai puţin, decît şcoală politică, în care un număr de tineri sînt plimbaţi pe la cabinetul ei parlamentar şi prin holurile clădirii legislativului român. Cînd şi-a anunţat iniţiativa , anul trecut, pe final de toamnă, am crezut că este o glumă, iar cineva mai cu scaun la cap o va trage de mînecă şi-i va spune că pentru aşa ceva îţi trebuie, totuşi, ceva experienţă politică de nivel înalt în spate. Acel cineva nu există şi, iată, Camelia Gavrilă anunţă o a doua forjă de tineri care vor desluşi tainele politichiei sub îndrumarea sa.
Întrebarea e, care învăţături? Doamna deputat are fix un an şi două luni de activitate(e un fel de a spune!) parlamentară. Ce poate să înveţe pe alţii cînd nici ea nu a prins încă toate şpilurile? Dacă iniţiativa unei astfel de şcoli ar fi venit de la Traian Băsescu, Ludovic Orban sau Ecaterina Andronescu nu am fi prea avut de făcut comentarii. Sînt oameni care şi-au făcut ferfeniţă turul pantalonilor(sau al fustei, după caz!) pe băncile Parlamentului, fotolii ministeriale sau chiar în jilţul prezidenţial.
Dar aşa?