După lupte seculare care au durat fix 23 de zile, lucrurile s-au lămurit în filiala ieşeană a PSD. Publicarea listelor de candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi Senat nu lasă nici un dubiu asupra raporturilor de putere existente, azi, în organizaţia social-democrată ieşeană.
Pentru început să spunem că , deşi a reuşit să se salveze, obţînînd locul I pentru Senat , Maricel Popa încetează de a mai fi şeful filialei. Sigur, oficial încă este, dar practic puterea a ajuns în tabăra cealaltă, cea care a avut cîştig de cauză la Bucureşti.Pentru a nu se vedea el însuşi tras pe linie moartă , Popa a trebuit să sacrifice pe cei cu care a colaborat la alegerile locale, şi faţă de care îşi asumase, în mod cert, obligaţii. Putem să îi facem o vină din asta? În opinia noastră, nu. Politica e pe datelea în cap. Că vrei să te menţii unde eşti, că vrei să urci, trebuie ori să dai la căpăţînă celor aflaţi mai sus ca tine ori să administrezi niscai şuturi în cap celor care încearcă să se caţere pe tine. Fără milă, politica nu-i pentru miloşi.Pierdanţii ştiau şi ei foarte bine cele spuse mai sus, iar, dacă nu ştiau, atunci ce mai caută în politică?
Că tot veni vorba de pierdanţi, haideţi să-i nominalizăm. Aceştia sînt Camelia Gavrilă şi Cristian Stanciu. Gavrilă, adusă pentru a scoate castanele din foc pentru altul, îşi vede cariera politică practic încheiată în urma deciziei de azi a Bucureştiului. Deputatul ieşean nu a avut nici măcar minima prevedere să se asigure în caz că ”facerea” listelor nu merge în folosul ei. Gavrilă a renunţat la poziţia obţinută în CL pe cioara din par a deputăţiei. E adevărat, ultima promisă solemn de personaje cu ştaif, ultimul permanent tras la costum negru, aidoma unui cioclu.Rămînerea în CL i-ar fi permis lui Gavrilă să fie activă politic, să fie vizibilă pentru public şi ar putut fi trambulina de pe care, peste patru ani, să încerce să-şi relanseze cariera politică. Orgoliul a împiedicat-o , însă, să facă această mişcare înţeleaptă.
Dar marele pierdant, pierdantul absolut, este Cristian Stanciu. Convins că poate ”combina” pe oricine şi orice , sforarul-şef din PSD Iaşi trebuie să mai aştepte patru ani pentru a încerca din nou obţinerea mandatului de deputat. Va fi, însă, foarte greu. Distant faţă de colegii de partid, fără nici o intrare sau suţinere la Marcel Ciolacu sau Paul Stănescu, Stanciu va trebui pentru început sî încerce o schimbare de atitudine. Ridicarea de la mesele unde erau colegii consilieri judeţeni ai propriului partid chiar după aperitiv sigur nu îl va ajuta, aerul său de superioritate fiind greu de mascat. Costumul de responsabil cu îmbălsamarea , purtat permanent, nu constituie nici el un simbol al apropierii de oameni. Iar la urmă, dar nu în ultimul rînd, încercarea permanentă de a scoate castanele din foc cu mîna altuia şi împingerea unui terţ la înaintare pentru rezolvarea propriilor probleme nu a trecut nici ea neobservată. La urma urmei, nu toţi din jurul lui Stanciu sînt proşti. Problema sa numărul unu acum este Marius Ostaficiuc. Convins că persoana care a încercat mătrăşirea sa prin intermediul Cameliei Gavrilă a fost Cristian Stanciu, Popa avînd o gîndire prea liniară pentru conceperea unui asemenea plan, Ostaficiuc va încerca să îşi ia revanşa. În ce va consta asta, nu ştim, dar sîntem siguri că va încerca.Poate o retragere a încrederii, peste ceva timp, cînd va crede că s-au copt vremurile, poate altceva…
Vremuri grele în partid, deci, pentru viitorul(pînă ieri!) deputat Cristian Stanciu!