A trecut o săptămînă de la începerea anului şcolar. Era sau nu necesară redeschiderea şcolilor? Ce îi nemulţumeşte pe părinţi şi elevi deopotrivă? Dar pe profesori?Se putea face altfel? Întrebări, întrebări..Va încerca să ofere răspuns la ele Camelia Gavrilă, cadru didactic cu 35 de ani de experienţă în învăţămînt.
1. Era necesară deschiderea școlilor în acest moment?
Reînceperea activității școlare este indiscutabil necesară, atmosfera școlii, relația directă cu profesorii, regăsirea colegilor sau semnificația unică a ceremonialului de deschidere sunt argumente pentru nevoia de a relua, fie și parțial, parcursul educațional clasic. Este adevărat că acest context epidemiologic actual schimbă din temelii paradigma educațională românească și scoate în evidență lacunele sistemului, dar și pe cele de natură administrativă sau decizională, la nivel guvernamental. Concret, începerea anului școlar 2020-2021 nu trebuie să genereze teamă în rândul copiilor, al cadrelor didactice, părinților, dar nici nu trebuie să-i expună pe aceștia riscului de contaminare cu virusul Sars-Cov-2. Acest lucru presupune măsuri stricte de siguranță și igienă, măsuri pe baza cărora au fost lansate foarte multe scenarii care au confuzionat populația și au reliefat lipsa de viziune, de competență și coerență a guvernanților.
Totodată, translarea responsabilității de la nivelul Ministerului Educației către autoritățile locale din teritoriu, către reprezentanții instituțiilor de învățământ și către părinți, în ceea ce privește menținerea siguranței copiilor în timpul orelor de curs, denotă clar o evitare gravă de asumare a responsabilității. Este normal ca fiecare dintre noi să facem tot ce ne stă în putință pentru a-i menține pe cei din jurul nostru sănătoși, dar este nefiresc să li se ceară părinților să își asume competențe și decizii medicale, știind clar că simptomatologia poate fi diferită de la un pacient la altul sau poate lipsi, iar pentru această activitate este nevoie de competențe medicale. Acesta este doar un singur exemplu al derapajelor guvernamentale, însă lista poate continua. De asemenea, este un gest de normalitate ca fiecare instituție de învățământ să depună eforturi consistente pentru a-i feri pe elevi, profesori, personal administrativ de infectarea cu noul coronavirus, însă nu este admisibil ca reprezentanții ministerului și ai guvernului să nu ia măsuri concrete și eficiente, să se încurce în propriile scenarii, declarații și să se blocheze în licitații obscure pentru achiziționarea unor produse sanitare absolut necesare, care pot face, în cazul de față, diferența dintre sănătate și boală, dintre viață și moarte.
2. Observăm că avem de a face cu un mix între învăţămîntul cu prezenţă fizică în şcoli și cel on-line. Ce rezultate va genera această decizie de ţinere a orelor de curs?
Opinia mea este că îmbinarea cursurilor online cu cele în format clasic implică unele schimbări semnificative, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice și părinți.
a. Perioada petrecută în clasă, la cursuri, va sta sub semnul normalității și al rigorilor educaționale, însă pe parcursul orelor petrecute în fața calculatoarelor, sunt de părere că vor exista situații în care atenția elevilor poate fi diminuată, la fel concentrarea și capacitatea de înțelegere a materiei predate. Vă încurajez să faceți o analiză comparativă cu ceea ce se întâmplă în viața noastră, a adulților, când lucrăm de acasă: suntem mai relaxați, suntem tentați să facem și alte activități… Se adaugă, în cazul elevilor, dificultăți în procesul de înțelegere a conceptelor abstracte, a demonstrațiilor științifice mai complexe sau a sarcinilor de lucru ce trebuie realizate.
b. Evident că se pot produce dificultăți și în ceea ce privește tehnicile de predare, deoarece profesorilor le este mult mai ușor să realizeze activitatea didactică în format clasic și să își adapteze stilul de expunere al conținuturilor, al lecțiilor în funcție de nevoile resimțite de elevi. Există o interferență imediată, înțelegi din privirile și reacțiile elevilor dacă au înțeles, dacă te urmează pe traseul științific propus. Cu siguranță ecranele calculatoarelor sunt un „paravan”, fie el transparent, între profesor și clasă sau grupul de elevi. În același timp, am încredere în dascălii dedicați profesiei, ei vor putea depăși barierele și vor crea un mediu benefic, atractiv, adaptat de predare-învățare-evaluare în spațiul virtual.
c. Este posibil ca școala realizată în acest fel să îi afecteze pe copii și din perspectivă socială, afectivă și a interacțiunii cu profesorii sau colegii. Tinerii își doresc să petreacă cât mai mult timp printre prieteni, alături de colegi de clasă, relațiile afective, prietenia, colaborarea pe proiecte, pasiunile comune sunt tot forme de învățare, de educație implicită și de maturizare treptată. Alternarea orelor clasice cu cele online accentuează dorința celor mici de apartenență la grup și de socializare reală, prin contact direct, deci o temă care trebuie să fie în atenți.
3. Cum privesc cadrele didactice noul tip de învățământ? Dacă dumneavoastră ați fi fost ministrul Educației, cum ați fi organizat începerea anului școlar?
Cred că începutul acestui an școlar reprezintă pentru tot personalul din sistemul educațional o provocare care va putea fi depășită prin implicare, adaptare, dar și în virtutea acelei reale vocații pentru munca la catedră de care foarte mulți dascăli dau dovadă, nicidecum prin ajutorul venit din partea reprezentanților Guvernului actual.
Este regretabil faptul că începerea școlii nu a fost fundamentată de un cadru legislativ clar și accesibil tuturor, că scenariile după care sunt chemați copiii la cursuri au fost învăluite mult timp în nedeterminare, că profesorii nu au primit informații cu privire la abordările curriculare în contextul dificil din acest an școlar, implicit recuperarea materiei „restante”, aferentă anului trecut, astfel încât să își poată face propriile strategii de predare. De asemenea, este îngrijorător că nu au fost organizate training-uri suficiente pentru cadrele didactice în vederea îmbunătățirii competențelor digitale și că accesul la educație este îngrădit din lipsa de aparatură electronică. Guvernul actual nu a fost capabil și suficient de interesat să achiziționeze echipamente, tablete, laptopuri de care să dispună toți elevii și toate unitățile de învățământ. Toate aceste imperfecțiuni, în mod evident, afectează procesul de învățare și creează confuzie în rândul părinților și profesorilor.
Dacă aș fi fost ministrul Educației, aș fi acordat, în mod deosebit, o atenție sporită următoarelor aspecte:
– Elaborarea unui cadru legislativ în baza căruia să fie reluate cursurile, cu măsuri clare și concrete precizate din timp;
– Avizarea și susținerea financiară a cursurilor de dobândire a competențelor digitale, venind în sprijinul dascălilor care sunt nevoiți să își adapteze sistemul de predare conform cerințelor impuse de platformele online;
– Elaborarea unui calendar clar pentru măsurile de organizare a începutului de an școlar 2020-2021 și aș fi precizat care este intervalul de timp și modalitatea în care se adaptează aspectele curriculare, în vederea recuperării materiei neparcurse, dar și pentru structurarea și esențializarea conținuturilor din acest an școlar;
– Tipărirea manualelor necesare, avizarea și realizarea noilor manuale pentru elevii din clasa a VIIIa, nivel la care s-a ajuns cu actualizarea programelor școlare – reprezintă un aspect esențial, o urgență pentru care nu există scuze;
– Măsuri ferme și monitorizări atente ale procedurilor de achiziții pentru dotarea școlilor cu aparatură electronică, pentru achiziția tabletelor destinate elevilor, pentru definitivarea soluțiilor de conexiune la internet, la nivel național.
Reluarea activităților didactice, plasarea condițiilor de studiu și învățare eficientă în prim planul preocupărilor managementului educațional, conceperea unor strategii concrete și viabile de continuare a parcursului educațional al elevilor și studenților sunt alte subiecte de interes în această perioadă, în mod deosebit acum, în contextul epidemiologic dificil și alarmant deseori. Schimbarea paradigmei educaționale și înlocuirea sistemului clasic de predare-învățare cu unul modern, de tip online, poate fi un motiv real de îngrijorare și neliniște pentru elevi, cadre didactice, părinți, deoarece sunt implicații și modificări importante, sunt necesare competențe digitale, dar și soluții didactice inedite, creative, după cum există, în continuare, riscuri și diferențe între școli și medii educaționale. Iar acest domeniu delicat și complex al educației nu poate fi un spațiu cu soluții de compromis sau improvizații.
Reușita noului an școlar depinde în egală măsură de competența și seriozitatea Ministerului Educației și Cercetării, prin implementarea unor strategii adecvate și concrete ce vin în sprijinul calității actului educațional, dar contează și implicarea responsabilă a autorităților locale, prin completarea și susținerea cerințelor educaționale, pentru ca, în final, școala românească să depășească aceste timpuri dificile, iar traseul educațional parcurs de copiii noștri, de adolescenți și studenți să asigure cunoașterea, învățarea de calitate, cultivarea aptitudinilor, devenirea lor umană și profesională.