Cel mai mare oraş al provinciei istorice Moldova nu este unitar ca frumuseţe şi funcţionalitate!
Cei cinci ani de administraţie Mihai Chirica au reuşit să împartă vizibil cel de al doilea oraş al ţării în două părţi distincte.
Prima este cea văzută de turistul de week-end. Aceasta este reprezentată de zona centrală şi perimetrul adiacent. Curăţenie, ceva verdeaţă, lumină. Turistul poate vizita, plăcut impresionat, monumentele istorice ale Iaşului, aflate, cu precădere, în această zonă. Vizitatorul va pleca, apoi, spunînd numai cuvinte frumoase despre Iaşi. Asta pentru că nu a avut timp să iasă un pic din zona centrală şi să se afunde în cartiere.Aici e Iaşul real, Iaşul celor mulţi, Iaşul ieşenilor, nu Iaşul turiştilor.Mulţime de străzi peticite sau chiar rupte în două, vai de mama lor, blocuri gri, ghene care dau pe afară de gunoi,iluminat stradal la modul un stîlp funcţional la cîteva sute de metri, locuri de joacă pentru copii neîntreţinute, verdeaţă doar unu, doi, metri în faţa blocurilor, dar nu a tutoror.
Reclamaţii la adresa acestei stări de fapt au fost şi sînt şi acum. Răspunsul primarului a fost, întotdeauna, prompt. Un rînd două de panseluţe sau viorele, ici şi colo, plus trimiterea unei echipe care să cîrpească vreo cîţiva metri de drum.
Lucrurile trebuie să se schimbe! Iaşul are nevoie de un om cu o viziune clară şi precisă asupra felului în care trebuie să arate oraşul. Viziune care nu trebuie să fie punerea în practică a ceva visat într-o noapte mai agitată, ci ceva care să fie în concordanţă cu nevoile majorităţii ieşenilor.
Care este acest lider?