Stînga românească va fi cea care-şi va trimite reprezentanţii în viitorul legislativ bruxellez!
Concluzia ar putea părea un pic forţată pentru unii, dar nu e. În România nu există partide de dreapta capabile să atragă suportul electoratului. Pentru voturi se bat între ele partidele de stînga, fie că se cheamă PSD, PNL, USR, PLUS sau UNPR.
Că nu e mare diferenţă între ele se vede chiar şi în sloganurile electorale făcute publice de cele două mari partide aflate în luptă, PSD şi PNL. ”România merită mai mult” , spun social-democraţii, ”În primul rînd România” zic şi liberalii. În realitate e cam acelaşi lucru, mizîndu-se pe răbufnirea naţionalistă a românilor după ce grangurilor din UE le cam pute de tot ce se întîmplă în ţara asta. Singura diferenţă ar fi că preşedintele american Trump ar putea cere drepturi de autor liberalilor, atît de mult seamănă sloganul lor cu ”America first” al lui Trump.
Haideţi să zicem cîteva vorbe despre principale partide româneşti şi să vedem de ce zicem că sînt de stînga.
PSD- Stînga tradiţională, dacă putem spune spune aşa, deşi s-a cam apropiat un pic de centru în ultima vreme sub presiunea internă şi externă. Îl votează oameni cu pregătire medie, oameni care nu vor niciodată să se schimbe nimic, preocupaţi mai mult de ziua de mîine decît de înaltele idealuri ai umanismului şi civismului, deşi şi printre ei există un număr mic de frustraţi. Dar aceştia sînt frustraţi ”soft”, nu cer mult şi nu vor să conducă.
USR- Stînga neomarxistă, chiar dacă s-au dorit a fi deghizaţi în partid de dreapta. N-au nici în clin nici în mînecă cu ideologia dreptei tredţionale. Ţară, familie, credinţă nu spun prea multe membrilor USR. Credem că denumirea cea mai bună ar fi ”Partidul indignaţilor”. Sînt oripilaţi cam de toate şi orice se află şi se întîmplă în ţara asta. Format, în special din cetăţeni 20-35 ani, cu două-trei facultaţi (Una la stat, una la particulari şi una prin corespondenţă), plus numărul adiacent de masterate, stau şi se uită bosumflaţi cum nu sînt propulsaţi direct în postul de lider pe care sînt convinşi că îl merită. De aici şi indignarea lor. Toţi care le stau în faţă sînt, automat, duşmani.Sînt fanatici şi sînt periculoşi.
PLUS- Aceleaşi comentarii ca pentru USR.Ar trebui să fie împreună forever. Poate asta se va şi întîmpla. Pentru asta ,însă, USR trebuie să-l accepte de şef pe Cioloş. Dacă nu, cele două partide neomarxiste vor fi separate, dar vor conlucra.
PNL- Fostul PDL a înghiţit PNL, oricît s-ar screme unii să mă convingă de contrariul. PDL a fost un partid de stînga, rezultat iniţial din ruperea oamenilor lui Roman de cei ai lui Iliescu din FSN-ul originar. Că după aia , exact înaintea primelor alegeri europarlamentare din România, Băsescu, liderul de atunci al PDL, a cîrmit-o spre dreapta, nu are importanţă. A făcut-o din motive de pur oportunism politic. oamenii, însă erau aceeaşi. Acum PNL nu mai are nici o treabă, exact ca USR, cu valorile de dreapta, deşi este mai soft în discurs. Îl vom numi ”Partidul frustraşilor1”. Dorinţa lor este prezenţa la oala cu sarmale. Va veni şi aia, nu ştim cînd. Dacă Ponta nu-i dădea ţeapă lui Antonescu, războiul actual PSD-PNL ar fi fost în prezent doar dorinţa unor visători.
ProRomânia- ”Partidul frustraţilor2”. Toţi cei care care au simţit că ambiţiile lor politice se năruiesc în PSD au virat spre Ponta. Da, sînt de stînga, sînt frustraţii din PSD. Încearcă să-şi croiască o imagine de tipi ceva mai spălăţei, şi atît.Dacă nu vor face nimic la alegerile viitoare se va sparge gaşca şi fiecare se va orienta pe cont propriu.
UNPR- Partid de stînga, fără dubiu. Nu ştim , însă, unde să-l încadrăm. Hai să spunem stînga naţionalistă, deşi nu sîntem chiar siguri.
PRM- L-am lăsat la urmă pentru că este partidul fără ideologie. Este partidul fără lideri, fără nimic, care trăieşte doar din amintirea lui Băsescu. Din acest motiv l-au şi scos de la pensie pe fostul preşedinte şi l-au pus cap de listă la europarlamentare, poate, poate, vreunul din insipizii, inodorii lidei va ajunge la Bruxelles. Cînd Băsescu se retrage, partidul este mort.