Am urmărit ce spunea pe gură Frans nu ştiu cum, vicepreşedinte la nu ştiu ce al Comisiei Europene. La Bruxelles, dom’le, nu în altă parte. Extraordinar! Am fost , ca de obicei, traşi de urechi. De ce? Că aşa vor muşchii celor tari? Sau că noi stăm în genunchi în faţa unor oameni fără putere reală?
Că noi am intrat în UE deamboulea, fără un proiect de ţară, este un lucru ştiut şi nu ar fi mare lucru. La urma urmei, principiile pe care s-a clădit UE ar fi, grosso modo, următoarele:
1. Fără graniţe- punct bifat.
2.Politică externă comună- vrăjeală, fiecare îşi face propria politică, mai puţin noi.
3.Armată comună -la sfîntul aşteaptă, că deocamdată nu e.
Trecînd la modul serios, UE s-a dorit, cel puţin la nivel declarativ, o încercare a popoarelor europene de a supravieţui. Fără resurse, fărămiţată în n state, Europa părea o pradă uşoară rechinilor mondiali. Uniunea urma să asigure apărarea şi procurarea resurselor necesare supravieţuirii.
În realitate, avem parte de o agendă marxist radicală. Nu ni s-a spus asta, că nu ştim dacă am fi achiesat.
În orice caz, noi dăm toate resursele, fiindcă, oricît ar părea de curios,sîntem ţara cu cele mai multe resurse din UE. În plus, ne-am ras toată producţia internă în toate domeniile ca să facem loc ”prietenilor” noştri europeni. Acum se fac presiuni pentru primirea a cît mai muţi imigranţi şi pentru drepturi depline pentru toate minorităţile sexuale. În schimb, singurul lucru pe care l-am primit este libera circulaţie, ocazie nemaipomenită pentru românce de a deveni badante, iar bărbaţii culegători de căpşuni.
Oare asta ne-am dorit? Oare astea au fost pricipiile fondatoare ale UE? Oare ce mai căutăm acolo?