La nivel declarativ, da. Atît PNL , cît şi PMP îşi spun lor înşişi că sînt formaţiuni politice de dreapta. La nivelul opiniei publice şi USR iar, mai nou, şi neînfiinţatul încă partid al lui Cioloş, sînt percepute a fi situate la dreapta spectrului politic. Realitatea ne arată însă altceva. Toată bătălia pentru putere se duce, cel puţin în acest moment, între partide de stînga. De ce? Simplu. Pentru că în Romînia nu există încă un partid de dreapta.
Să ne explicăm un pic.În genere , dreapta este subsumată unui cumul de idealuri:iniţiativă privată, libertăţi şi drepturi cetăţeneşti, naţiune, credinţă dar, cel mai important, poate, un stat minimal. Este cineva de părere că acum, în România, există vreo formaţiune politică care ar putea fi considerată ca fiind circumscrisă acestor principii? Noi credem că nu, iar faptele (citeşte declaraţiile liderilor partidelor enumerate mai sus) o dovedesc fără a mai fi nevoie de explicaţii suplimentare.
Vom încerca să facem o poziţionare ideologică a pricipalelor partide din România de astăzi. Noi considerăm că toate se afla la stinga, unele din convingere, altele din oportunism politic.
PSD- Stînga moderată, cu unele poziţii chiar centriste, cu un uşor iz naţionalist. Oricît ar părea de ciudat unora, considerăm că PSD este cea mai de dreapta formaţiune politică vizibilă public din România de azi.
USR- Stînga radicală internaţionalistă, nu credem că există dubii aici, deşi , în urmă cu doi ani, erau.
Platforma lui Ciolos- Partid bruxellez. Acolo dictează stînga, deci asta va fi şi politica lui Cioloş. Orice altceva sînt doar vorbe.
Cele enumerate mai sus sînt partidele care îşi declară pe faţă convingerile stîngiste. Dar mai sînt cel puţin două partide care la ora actuală au virat spre stînga din pur oportunism politic, partide de tip ”cameleon”. Aceste sînt PNL şi PMP.
Liberalii se prezintă azi ca o formaţiune fără o ideologie clară, fără program, dar cu un obiectiv precis:accederea cît mai rapidă la putere. Dacă asta înseamnă aderarea, temporară, la idei de stinga, asta este. Nu ar fi ceva nou pentru liberali. Guvernarea alături de FSN în perioada 1991-1992 şi USL-ul nu sînt chiar atît de îndepărtate în timp încît să le fi uitat.
Pentru PMP cameleonismul politic este o problemă de supravieţuire. Dacă liberalii, cu toate inconsecvenţele lor, nu sînt ameninţaţi cu dispariţia, pentru PMP pericolul este real. Partid centrat pe un singur om, ei trebuie să facă un ceva anume pentru a supravieţui politic. Şi asta fac, încercînd să speculeze momentul politic actual şi să se menţină cît de cît în atenţia electoratului. Sîntem de părere că în perioada următoare vor plusa cu mult la cererile PNL şi USR adresate Guvernului, doar, doar vor fi şi ei băgaţi în seamă, deşi opinia noastră este că viitorul legislativ îşi va desfăşura lucrările fără ei.
Şi atunci, pe oamenii cu vederi de dreapta din România cine îi reprezintă? Cînd scriem aceste rînduri, nimeni! Poate , în viitor, PNL. Sigur, dacă revenirea la aceste idei va însemna şi o posibilitate de preluare a puterii. Dacă nu, nu.
Este loc gîrlă la dreapta spaţiului politic românesc. Loc mare pentru un partid de cel puţin 35-40%, adică pentru majoritatea celor care nu s-au regăsit în oferta electorală a ultimelor alegeri şi au preferat să stea acasă în ziua votului. Dar cine să-l înfiinţeze? Şi cînd? Pentru că este o urgenţă!