Vai de mama noastră. Jocurile adevărate se fac acum la Helsinki, iar noi încă sîntem ancorați în paradigme gen trebuie sau nu să se ducă Dragnea la puscărie, ce traseu politic , sau profesional, va avea pe viitor Kovesi, de ce un fierar betonist nu primeste aceeasi pensie ca un fost ministru, general de armată, de poliție,etc.
Întrebări extraordinare,cu impact teribil asupra societății românești, care ne fac să ne spurcăm și să ne înjurăm între noi, dar care au efect fix zero relativ la viitorul țării noastre. Fiindcă jocurile în ce privește țara noastră se fac în afară. Iar pe Trump și pe Putin îi doare fix între picioare de ce credem noi despre ei ,despre cum apreciem politica globală,și alte alea. De la începutul primului mandat al lui Băsescu noi nu mai contăm în plan internațional.Ne aliniem permanent, ba la aia,ba la ceilalți,dar argumentul suprem, pe care ni-l toarnă toți stîngiștii radicali, dar care își spun liberali, usr-iști sau pmp-iști, este că trebuie să facem politica externă a Uniunii Europene.Mă umflă rîsul.UE nu are o politică externă proprie.E doar politica Germaniei și Franței.Teoretic,UE trebuia să fie un spațiu fără vămi interne, cu un strop de legislație comună, cu POLITICĂ EXTERNĂ și ARMATĂ comună. Știți de vreo armată europeană,eu nu.Știți de vreo politică externă europeană comună,eu nu. În schimb știu că ne fac legi o gloată de bețivani,bolnavi de sciatică,bineînțeles.
Trebuie să avem propria politică externă. Avem interese, nevoi,și trebuie să le afirmăm. Epoca Băsescu, aia cu licuriciul, să dispară.