Este încă devreme să dăm un răspuns clar la întrebarea din titlu. Dar dezlegarea chestiunii va veni , şi nu va veni tîrziu. Pe 22 octombrie, ultima zi de depus listele pentru alegerile parlamentare din decembrie.Pînă atunci să vedem un pic care au fost scenariile.
După ”ţeapa” luată în 2016, cînd a fost pus pe lista pe un loc care pentru a fi eligibil trebuia ca PSD să obţină 100% din voturi , iar primii doi de pe listă să se retragă sau să îmbolnăvească de deces, sforarul-şef a schimbat tactica. Trebuia făcută ”curăţenie” în jurul său, pentru ca nimeni să nu-i mai poată contesta locul de pe listă la viitorele alegeri. Şeful este întotdeauna primul. Dar, pentru asta, trebuia să ajungă şef. Mazilirea lui Chirica din PSD i-a venit ca o mănuşă. Omul cel mai puternic din PSD la acea dată, cel care în 2016 îl trimisese la plimbare, era out.Primul pas a fost ţinerea aproape de noul nr.1 în PSD , Maricel Popa.Manevră reuşită, sforarul-şef revenind astfel în prim-planul partidului. Totul părea asigurat pentru un mandat de deputat în 2020. PSD era încă pe val, locurile eligibile se prefigurau a fi numeroase.A venit însă catastrofa de la alegerile europarlamentare din mai 2019. În acel moment a devenit clar pentru toată lumea că PSD, la Iaşi, nu va putea spera la mai mult de un senator şi trei, poate patru deputaţi. Doritorii, însă, erau mulţi. Pe cale de consecinţă, trebuiau eliminaţi. Cum sforarul-şef nu îşi elimină adversarii direct, ci doar prin interpuşi, trebuia găsit cel care să joace rolul de mătură. Ocazia a venit cu prilejul alegerilor locale. Primul pe listă a fost Marius Ostaficiuc. Din postura de preşedinte al Organizaţiei municipale, şi avînd sprijinul unui cunoscut cotidian ieşean, consilierul judeţean putea deveni periculos. Soluţia găsită a fost cea prin care candidatul la primăria Iaşi al partidului va face şi listele pentru Consiliul Local.Ostaficiuc, care nu stătea bine în sondajele pentru primărie a fost, astfel, scos din joc. Dar pe cine să aleagă? Soluţia care se vîntura de mult era cea a europarlamentarului Tudor Ciuhodaru. Stătea bine în sondaje, avea notorietate. Dar avea şi un mare defect. Era greu de ţinut sub control. Ciuhodaru s-a ales deputat , şi apoi europarlamentar, pe baza legăturilor sale la Bucureşti, şi nu pe ţinerea aproape de Organizaţia judeţeană Iaşi. Deci, Ciuhodaru nu era bun. Trebuia altul. A fost aleasă Camelia Gavrilă.Nu ştim exact de ce a acceptat Gavrilă. Poate din convingerea că va obţine un scor cel puţin egal cu cel al partidului şi astfel prezenţa sa pe liste pe un loc eligibil nu îi va fi pusă la îndoială. Dacă acestea au fost calculele lui Gavrilă, începutul campaniei părea să îi dea dreptate. Fosta şefă a ISJ Iaşi se instalase pe locul doi în preferinţele alegătorilor, iar procentele cu care era cotată erau binişor peste cele ale partidului. Pentru sforarul-şef asta a fost ca un sunet de alarmă. Gavrilă nu putea să se ridice peste partid. Locurile eligibile sînt puţine. Dacă trimite şi Bucureştiul vreun om să candideze aici, atunci chiar nu rămînea mai nimic de împărţit. Din acest moment, campania lui Gavrilă a fost tăiată uşor, uşor de la finanţare. Rezultatele s-au văzut. Camelia Gavrilă a obţinut un scor sub cel al partidului şi a ieşit pe locul al treilea în cursa electorală. Bun aşa! Încă un nume tăiat de pe listă. Ultima etapă ar fi atacul la Maricel Popa. În percepţia publică el este autorul nominalizării Cameliei Gavrilă. Pe cale consecinţă, el ar trebui să-şi asume răspunderea. Atacul la Maricel Popa va fi dat indubitabil în următoarea perioadă. Dar va fi dat de o grupare din care sforarul-şef nu ştim să facă parte. O are şi pe aceasta sub control, nu o are, nu ştim, dar înclinăm să credem că nu.
Ce va face în continuare sforaul-şef? Noi opinăm că va sta în aşteptare pentru a se lipi de tabăra cîştigătoare. Este şi motivul pentru care spunem că dezlegarea problemei se va face atunci cînd vor fi publicate listele pentru alegerile parlamentare. Pînă atunci nu ne rămîne decît să ne dăm cu presupusul!