Reacţia avută de un cetăţean oarecare la urmărirea, pe viu sau live, a unei şedinţe a Consiliului Local Iaşi, poate fi definitorie pentru caracterul său.Adică, mai pe româneşte spus, după ce se încumetă să piardă un număr de ore, poate să-şi dea seama dacă este un om răbdător şi cu simţul umorului sau, dimpotrivă, un tip impulsiv şi nervos.
Spunem toate astea pentru că e obligatoriu să ai o reacţie la o şedinţă care, în totalitatea ei, a durat aproximativ 180 de minute, iar interpelările au consumat circa 100 de minute. Impresia cu care pleci din sală este că dezbaterea şi votarea proiectelor de hotărîri este o ocupaţie secundară a consilierilor, prima fiind , evident, încercarea de a capitaliza imagine prin intermediul secţiunii de interpelări.
Ne-am pus mîinile in cap(între timp le-am luat de acolo!) la ce am văzut. Să rezumăm. Fiecare are ceva de spus, pe nu importă ce subiect. Se dă replică, se dă replică la replică, se dă şi replică la replică la replică. Miştocăreli de doi lei asezonate, pe ici , pe colo şi cu jigniri.Se vorbeşte nu în funcţie de problema în cauză, ci de cărui partid aparţii, PSD sau PNL.
În concluzie, senzaţie de participare la certurile unor zarzavagii dintr-o piaţă de acum 100 de ani. Greaţă absolută, cică ăştia sînt aleşii noştri.
Trebuie făcut ceva pentru ca sesiunea de ”făcut imagine”, denumită pompos ”interpelări”, să fie ancorată strict în concret. Ce anume, nu ştim.
P.S. Preşedintele de şedinţă, liberalul Bostan, total depăşit de situaţie. Nu spunem că a fost de rea credinţă, ci doar că nu are talentul necesar.